Esenta Strategiei de la Lisabona (in ambele sale variante) este crearea unei economii a cunoasterii si prin acest lucru, cresterea numarului de locuri de munca si a competitivitatii economice. Cu alte cuvinte, focus pe educatie, ca mijloc de creare a bunastarii.

In Romania, sistemul de invatamant este oricum, numai competitiv nu. Spun asta dupa ce am testat 2 universitati din tara, atat la Bucuresti (SNSPA), cat si la Cluj (Babes-Bolyai), dupa ce am experimentat timp de cateva luni sistemul de invatamant belgian si german si dupa ce mi-am auzit cei mai multi prieteni blamand si regretand ca au fost studenti in Romania.

Inutil sa deschid aici cutia pandorei legate de ce nu merge si ce trebuie schimbat in sistemul de educatie din Romania.

Ma gandesc doar cum s-ar putea intampla schimbarea. Si sincer, mi-e foarte greu sa intrevad solutii care sa arate eficienta vizibila pe termen scurt (2-3 ani, sa zicem).

Asadar, oare o posibila cale de iesire ar putea fi standardizarea masiva in domeniul educatiei in toate statele membre? Crearea unei institutii europene cu puteri largite si cu competente de a sanctiona/ inchide orice institutie de invatamant in momentul in care ea nu ofera calitate? Exact ca in cazul criteriilor Copenhaga, de aderare la UE. Nu indeplinesti criteriile, stai afara.

Desigur, e o diferenta majora intre actul educational din Belgia si cel din Romania si unele state membre nu ar avea nevoie de astfel de standarde, poate. Dar Romania sigur are nevoie. Si cum totul pare sa mearga aici doar sub amenintare (ca se taie fonduri, ca se intarzie aderarea la zona euro etc), ar fi asta o solutie viabila? Eu cred ca da.

Singura problema este ca educatia tine de competenta fiecarui stat membru, iar Uniunea nu are de spus vreun cuvant in modul cum e gestionata ea in fiecara tara. Trebuie vazut daca se poate face ceva in sensul acesta.