manual comun romano/maghiar
Lun, 19/01/2009 - 16:06
manual comun romano/maghiar
Aţi auzit de apariţia primului manual de istorie reciprocă?
Adică un manual pentru elevi, care să nu pună accentul pe
„marile realizări naţionale“, ci mai ales pe contextele istorice,
pe situaţiile obiective, redând atât realizările, cât şi greşelile
trecutului. Pentru că, în fond, aşa cum istoricii antici scriau,
„historia“ se scrie „fără ură şi fără părtinire“ şi, mai presus
de orice, trebuie să reprezinte calea prin care oamenii să „nu
repete greşelile trecutului“.
Premiera mondială le-a aparţinut clasicilor „duşmani“:
Franţa şi Germania. Primul manual de istorie reciprocă
franco-germană a apărut simultan în cele două ţări cu o
viziune istorică încrucişată.
Vă puteţi imagina performanţa autorilor de a pune de
acord „două istorii oficiale“ atât de puternice? Atât de
diferite! Sunt chiar curios cum sunt tratate conflictele francogermane,
foarte dese cel puţin în ultimele secole! Cum vor
trata respectivii istorici perioada ocupaţiei Franţei de către
Germania, sau complicaţiile din zona Alsacia - Lorena?
70
Trecând peste amănunte, sunt încântat de faptul că s-a
făcut un prim pas. Aparent mic, dar, în contextul unei Uniuni
Europene lărgite, un pas absolut necesar. Niciun stat din lume
nu a acceptat până acum să editeze o carte de istorie destinată
studiilor şcolare în colaborare cu o altă ţară.
Dar, pentru toate trebuie să fie un început. Poate că vor fi
epurate astfel manualele de istorie de mizeriile gargarei
ultranaţionaliste – ţările Europei de Est sunt lidere în acest
domeniu al exagerărilor –, de trecerea sub tăcere a perioadelor
controversate, de preamărirea deşănţată a „eroilor naţionali“ etc.
Pe coperta istoricului manual de istorie se află o poza a
fostului preşedinte Francois Mitterrand şi a fostului cancelar
Helmut Kohl dându-şi mâna. Pe curând unul cu Băsescu şi
Gyurcsany…
Nu stiu daca as vrea sa vad un manual cu Basescu si Gyurcsany pe coperta, insa cu siguranta ideea este buna. Totusi, nu stiu daca suntem pregatiti in Europa Centrala si Orientala pentru o astfel de initiativa. Vreau sa spun ca multi dintre istoricii de la noi au fost formati intr-un spirit foarte nationalist, pe cind cooperarea franco-germana dureaza de ceva vreme si, in ciuda acestui fapt, manualul respectiv a fost dificil de realizat si a cerut foarte mult timp. In cele din urma, revin la ideea mea : un manual bilateral e foarte bun, dar unul european ar fii si mai bun si ar ajuta si la unificarea in cele din urma a doua istorii separate de cortina de fier si de teoria celor doua "tabere" ... din nou, cu dificultatile de rigoare.
Propunerea ta este cel putin generoasa. Ar fi interesanta o abordare comuna a problemei iar un astfel de manual ar fi foarte util.
Ceea ce ingreuneaza acest demers, imi pare rau sa o spun, este interesul scazut al istoricilor maghiari, f. multi fiind conservatori si atitudinea lor intransigenta (de inteles) asupra scrierii istoriei.
Este dificil in a alatura, cele doua vizuni istorice. Maghiarii au o traditie medievala iar romanii una moderna. Este aproape imposibil sa le alaturi + ca Moldova si Valahia apartin de Balcani si nu de Europa Centrala.
In ceea ce priveste mitul (gen Mihai Viteazu) consider ca este necesar atata timp cat toate tarile isi perpetuaza miturile.
La nivel universitar exista in proportie de 90% (dupa1990) o abordare f. realista a subiectului, dar avand in vedere ca scopul educatiei gimnaziale si liceale este sa formeze individul ca cetatean ( sa respecte statul) iar mitul este o componenta a demonstrarii originii statului trebuie sa privim problema mai relaxat.
Relatiile romano-turce (exista un centru - cadrul fac. de Istorie a UBB) sunt dezvoltate, existe congrese anuale rom-turce.
In cazul relatiei romano-ruse, stam cam prost dar speram ca in viitor istoricii sa rez. si prob. asta
In cele din urma, trebuie sa corez o mica eroare. In ultimii 10-15 ani istoricii nu mai trateaza problema dpdv nationalist. Se scrie f. mult dupa modelul lui Lucian Boia, care demoleaza si el miturile.
Apropo ca citeam mai sus de celebrul manual franco-german. Mi se pare f. ok.....dar, oare cand isi vor schimba francezii imnul, in care jignesc un anumit popor?
La toti de fata, online sau nu, sanatate.
Parerea mea este ca trebuie sa ajungem sa putem accepta, ca indivizi cu bun simt, ca intre "noi" si "ei" (oricine-or fi acestia, vecini sau nu) au existat diferende in trecut (cine uraste eufemismele, poate citi "sange" in loc de "diferende") dar ca timpul violentei a trecut. Cu alte cuvinte, sa acceptam sportiv ca balonul e rotund dar ca "scorul" victimelor e deja mult prea mare ca sa mai incapa pe tabela - ca sa ma inspir din jargonul fotbalistic. (Stiu, suna cinic, asta e, am mentionat ca am petrecut vreo trei ani in Kosovo?)
Un manual de istorie nu ar trebui sa ignore, pe aceasta idee, cat de mult ne-am batut unii cu altii. Asta ca sa ne intre in cap, pentru totdeauna, ce inseamna razboiul: morti, raniti, mutilati, vaduve, orfani, gropi comune, epidemii, traume, ura. De fapt, manualele de istorie din prezent gresesc nu pentru ca vorbesc despre Stefan cel Mare si Soliman Magnificul, ci pentru ca exalta razboiul/lupta/jertfa indobitocind generatie dupa generatie cu prostil "dulce et decorum est pro patria mori". Nu e deloc dragutz sa mori. A, poate acum cinci sute de ani, o sarja de cavalerie avea ceva maret, mai ales de la distanta sigura de la care priveau cronicarii:) Dar nu exista nimic maret in a incasa un cartus de 7,62 (sau 9 mm, pentru vestici) in burta sau in maxilar. Asadar, avem nevoie de o alternativa nu la mitologia istorica nationala (nu vad cu ce ii deranjeaza pe turci sau unguri persoana lui Mihai Viteazul, pe mine nu ma derajeaza existenta Regelui Stefan sau a lui Mohamed...) ci la discursul festivist de tipul "presarati pe-a lor morminte, ale laurilor flori...". Dupa ce mori, florile nu te ajuta cu nimic. Sau la fel de putin pe cat ajuta ca fratele/tatal/sotul sa puna mana pe Kalashnikov si sa-l omoare pe vinovat.
La fel, cred ca alternativa la afirmatiile de genul "ei au ucis/mutilat mai mult ca noi" ar trebui sa fie o completa repozitionare a lui "noi" si "ei": noi suntem cei de azi, romani/unguri/ turci/sarbi/rusi/nemti etc., iar "ei" sunt cei de acum o suta de ani sau mai mult - niste oameni amarati care au trebuit sa moara pentru ca stranepotii lor sa aibe o sansa in a invata ce inseamna nebunia razboiului. "Ei" sunt morti si ingropati, "noi" traim - cat si cum, noi decidem.
Poate ca aducand in fata tinerilor scolari de astazi adevarata dimensiune si semnificatie a confruntarii violente intre popoare/etnii, de oricand si de orice fel, vom evita mai cu spor posibile viitoare conflicte. Mi se pare cu atat mai logica o astfel de reforma cu cat drumul pe care s-a mers pana acum a demonstrat ca ii poate aduce pe oameni aproape de nebunia colectiva (vezi cazul vecinilor iugoslavi, Dumnezeu sa aiba mila de sufletele celor morti din '91 si pana azi in Bosnia, Croatia, Serbia...).
------------------------------------------------------------------------------------------------
"All stations, that's affirmative: when Jesus comes back, he's going to be pissed. Please, acknowledge, then unload weapons and proceed back to base".
Buna observatia cu imnul Frantei :)
Inteleg ca la nivel universitar exista o abordare corecta a subiectului, insa cat la suta din populatie face studii universitare de istorie?
Spui ca miturile sunt necesare pentru ca vizeaza crearea unui cetatean care sa respecte statul. Eu as zice ca mai important este de respectat statul de drept si ca un bun cetatean este cel care stie sa se opuna deciziilor legale atunci cand sunt abuzive (as cita drept exemplu negativ Germania nazista si drept exemplu pozitiv campania pentru drepturile negrilor din Statele Unite).
Si nu sunt de acord cu crearea unui sentiment de identitate prin excluderea altora. Mai ales pentru ca in timp de criza (ca cel prezent) acest sentiment de excludere poate lua forme exccesive si chiar violente, iar acesti "altii" - dusmani istorici se pot transforma in niste tapi ispasitori la indemana. Cred ca istoria abunda de exemple, si din pacate acestea tind sa fie simtite din nou. De aceea, cred ca e timpul sa ne invete cineva si partea cealalta a monezii: cat de dependenti suntem unii de altii si ce putem construi impreuna ...
Madalin are dreptate, ar cam fi cazul, in 2009, sa putem pune ranchiuna pe raft si sa privim inainte impreuna.
Relatiile dintre popoare au fost definite intotdeauna, chiar si azi, de politica celui mai tare, si atunci ce rost are sa nu acceptam asta, sa ne impacam cu ideea ca atatia amar de ani am fost mai slabi, si sa vedem ce putem face de acum inainte?
Si revenind la ideea cu manualul, eu cred ca e o idee buna, dar numai intr-un context mai amplu.
Degeaba avem un manual, daca vecinii nostri n-o sa ne respecte in veci. Si lipsa respectului vine de la mediocritatea asta in care ne complacem. Pentru ca luam atitudine prea rar, prea online, si suntem lasi. Asta e punctul nevralgic, si aici trebuie actionat prima data, tot prin educatie.
Multe,multe comentarii multa istorie carti si si si Nu inteleg propunerea la intrebarea Ce poate face UE pentru a determina viitorul nostru....KOSYK
Un lucru foarte interesant dar nementionat in manualele noastre de istorie si domnitorii romani au mai facut incursiuni pe timpul domniei lor pe teritoriile vecine chiar daca acum apartin aceluias stat , si sa nu uitam cate razboaie au pornit datorita unor frustrari generate de razboaie , teritorii pierdute cu secole sau decenii inainte . Un impediment in realizarea unui astfel de manual sunt liderii politici a caror mentalitate apartine secolelor trecute.