UE si criza economica

Criza pune din nou Uniunea Europeană în fața dilemei sale existențiale: o piață comună care nu e susținută de un spațiu politic comun. Așa că panica economică a arătat pe de o parte avantajele unui spațiu economic comun și, de cealaltă, dezavantajul unei reacții incoerente. De ce se întîmplă asta? E simplu. Europa funcționează ca o economie unică. Criza nu putea fi izolată la o țară sau alta. Ceea ce avem deja construit a făcut ca unele economii mai vulnerabile să găsească o umbrelă anti-furtună în UE. Cînd vedem ce a pățit moneda islandeză, ne imaginăm cam ce s-ar fi putut întîmpla cu moneda italiană sau cu cea grecească, dacă aceste țări veșnic îndatorate și suprasolicitate rămîneau pe afară. Apoi, simpla existență a UE a făcut ca panica să stîrnească mai degrabă sentimentul de turmă decît spiritul de salvare pe seama vecinului. Cu alte cuvinte, statele UE au acționat ca bivolii care se înghesuie unul în altul cu coarnele spre afară atunci cînd simt leii. Alternativa ar fi fost tactica gazelei: fiecare fuge pe cont propriu și scopul imediat este să fugă mai repede decît celelalte gazele. Gestul Irlandei de a garanta brusc toate depozitele bancare, fără consultarea celorlalte state, a rămas o excepție. Fără UE, probabil ar fi existat o cursă sălbatică între europeni pentru atragerea banilor.

Cum iese UE din criză? Pe de o parte întărită moral: s-a văzut că e utilă chiar în vremuri rele, nu doar atunci cînd economiile cresc. Pe de altă parte, nu se știe cît va dura tactica de tip bivol. Deja naționalismul economic se întărește, ajutoarele de stat (adică bani plătiți de toți ca să aibă unii joburi) redevin acceptabile. UE ar putea ieși întărită instituțional (aproape cert vom avea standarde comune pentru piața financiară). Dar impulsurile pro-piață oricum destul de anemice în UE se vor risipi cu totul.